Spuneţi în fiecare dimineaţă băiatului, spuneţi fetei:
Voi sunteţi cei de pe urmă copii ai planetei.
Acum, când istoria lumii doare cel mai greu,
Voi sunteţi cântece pentru Dumnezeu.
Acum, înainte de ultima clipă prevestită pustie,
Voi sunteţi despre dragostea Lui mărturie.
Nu doar ca soarele şi ca lumina lui la fel,
Ci cu lumini de suflet mai strălucitori decât el.
Nu doar ca înfăţişarea paradiselor din stele,
Ci cu inimile pentru Numele Lui mai frumoase ca ele.
Şi nici ca râurile ce vin dinspre înălțimi
Cu întâmplări astrale în marile lor armonii,
Ci mai cu balsam decât ele,
Pentru cei din valea umbrelor morţii - epistole vii.

Spuneţi în fiecare seară băiatului şi spuneţi fetei:
Voi sunteţi ultimii reprezentanţi cereşti ai planetei.
Mai mult decât îngerii buni
Cu mesaje trimise pe apă, săpate în piatră, purtate de vânt,
Voi sunteţi martorii Lui pe pământ.
Rostiţi-I Numele cu demnitatea stâncilor în lumină,
Cu măreţia apelor într-o seninătate deplină,
Rostiţi-L frumos, ca iarba, ca floarea,
Ca miresmele venite de dincolo de zări
Prin care primăvara își anunţă sărbătoarea.

Spuneţi în fiecare dimineaţă băiatului, fetei:
Voi sunteţi trâmbiţe şi făclii pe drumurile planetei.
Oricât ar fi cineva de departe, de singur,
Să poată s-audă prin voi despre Dumnezeu osanale.
Oricât cineva de în beznă
Să poată să vadă prin voi minunile Sale.
Oricât inima cuiva ar bate-ncurcată în lucruri deşarte,
Să poată pricepe iubirea ce salvează din moarte.
În faţa unui suflet ce moare
Nu se întreabă salvarea cât costă,
Nu se cântărește mărturia cât doare,
Dumnezeu răsplătește-ntr-o nesfârșită splendoare.

Și spuneți fetei mereu și spuneți băiatului:
Voi sunteți slava Împărăției ce vine,
Voi sunteți gloria Împăratului.